Blogul lui Gabitz

Archive for the ‘weekend’ Category

Inca un articol despre masini 🙂

De data aceasta, e vina lui Mircea Mester de la Automarket, care a pus la cale un concurs prin care da ocazia unui blogger sa testeze un Chevrolet Captiva, si sa se bucure in acelasi timp de un weekend de vis la munte, la Albota, pastravaria de la poalele Fagarasului.

Nominalizatii mei pentru acest concurs sunt:

1. Andra Zaharia – pentru ca e pasionata de masini, pentru ca pune atata suflet in RevvNation, pentru ca mi-am regasit cateva masini preferate pe lista ei de masini de vis, si pentru articolul pe care l-a scris despre experienta ei cu Mercedes-Benz SLS AMG. Citește restul acestei intrări »

Am ajuns in Delta in weekendul care tocmai a trecut, si asta pentru prima oara in viata 🙂

Impresii…prea putine, dat fiind ca am stat mai putin de 24 ore efectiv in Delta, si inca in civilizatie, adica in Sulina. Deci n-am simtit linistea din Delta, n-am luat contact cu locuitorii adevarati ai Deltei, nici nu m-au atacat tantarii si nici lipitorile. Trebuie sa mai merg la primavara, si sa merg in salbaticie, poate cu Soimii Dunareni la Partizani 🙂 Pana una alta, am pus poze aici. Puteti citi despre toata excursia pe Blogul de vacante.

A, si o surpriza foarte placuta – Acvariul din Tulcea. Foarte frumos!

Week-end-ul asta am fost la mare, probabil ultima oara anul asta. Bine, sper sa ajung saptamana viitoare in Delta, o sa vad marea, dar…altfel.

ValuriValuriValuri

Pe langa plaja, soare si balaceala, am fost si-n parcul de distractii din Neptun, unde m-am simtit ca un kid prostindu-ma in masinute electrice si barcute pe apa, am tras si la tir (si am si nimerit 🙂 si…am citit 😀 Ramasesem cu lectura SF-urilor de la Bookfest la Lordul luminii, dar prima incercare de a o citi a esuat, cartea e prea greoaie pentru mine, religia indiana si multitudinea de zeitati din panoplie nu ma pasioneaza, o las pentru cand o sa fiu intr-o dispozitie cu multa rabdare, sa inteleg ce e cu cele cateva zeci de personaje care se succed in primele pagini ale romanului.

Asa ca am ales ceva mai light pentru citit pe plaja (am zis eu)…si anume Ubik de Philip K.Dick. Mi-a placut cartea, e antrenanta, si te provoaca sa gandesti, sa privesti din mai multe perspective, si te obliga sa incerci sa identifici realitatea, intr-o lume confuza si intoarsa pe dos. Ca sa va faceti o idee, asta e prezentarea de pe site-ul Nemira:

O poveste fascinanta, in care timpul regreseaza, mortii viseaza viii, iar un neutralizator de telepati se imbarca intr-o misiune… la capatul realitatii, al vietii si al mortii.
Criogenie, deriva temporala… dificultatea lecturii poate fi depasita pentru a plonja in meandrele unei fantezii cat se poate de logice.

Philip K. Dick - UbikAtentie, urmeaza spoilere!

Philip K.Dick e foarte convingator in romanul sau, dar acum va dati seama ca nu pot sa te impresioneze notiuni ca semi-viata, regresie temporala sau criogenie cand esti pe plaja si cand in jurul tau totul freamata de viata si e atat de animat. Astfel ca spray-ul datator de viata Ubik mi s-a parut chiar utopic si m-a facut sa zambesc, fiindca il asociam cu un fel de Glade micro-spray – cu un puf indepartezi mirosurile neplacute (in cazul lui Ubik indeparta efectele regresiei temporale si energiza semi-viii). Oricum, acum ca am citit deja 2 carti de Philip K.Dick (prima a fost Timpul dezarticulat), observ ca e cumva obsedat de alte realitati, ca si cand cea in care traim nu e adevarata. Pe coperta cartii am gasit o declaratie de-a sa in sensul asta:

O multime de oameni afirma ca au amintiri din vietile lor anterioare. Eu spun ca imi aduc aminte de o alta viata prezenta.

Dar sa sumarizez ce am inteles eu din carte: intr-un viitor (anul 1992 in carte :D) unele capacitati paranormale ale oamenilor (telepatie, precognitie, etc) sunt foarte cautate si folosite pe scara larga pentru protectie la intruziunea in viata privata.  Astfel, exista societati care vand serviciile precog-ilor si ale telep-ilor celor care-si permit sa se protejeze de atacuri. [Ca o paranteza, foarte fain descrise aceste ‘talente’, mi-a placut in mod special explicatia precog-ului si cum alege el viitorul cel mai probabil dintr-o alveola de viitoruri posibile]. In acelasi timp, oamenii au gasit o formula prin care pot prelungi vietile celor dragi dupa moarte – acestia plutesc in sicrie criogenice intr-o stare de semi-viata si pot fi reactivati pentru perioade scurte de timp, in care sunt coerenti si pot discuta cu rudele in viata. In lumea lor, ei se pot influenta reciproc, in functie de activitatea cerebrala a fiecaruia, astfel ca poate avea loc o osmoza, „un amestec al personalitatilor celor aflati in semi-viata”. Philip K.Dick ironizeaza sistemul american obsedat de reclame sau de protectia personala prin sloganuri gen: „O zi a reinvierii fericita”, si prin inventarea unor „organizatii de avertizare”:

Aparati-va intimitatea! Va intercepteaza oare, vreun strain? Sunteti, intr-adevar, singur? […] Sunt actiunile dumneavoastra prevazute de cineva pe care nu l-ati intalnit niciodata? De cineva cu care n-ati vrea sa faceti cunostinta si pe care nu l-ati invita in casa? Lasati deoparte nelinistea; luand legatura cu cea mai apropiata organizatie de avertizare […] vor fi facute imposibile toate aceste intruziuni – la un pret modic.

Tot in aceasta lume, descoperim ca oamenii au devenit sclavi ai sistemelor in care traiesc, chiar si ale propriilor case, pe modelul „totul se plateste”: platesti usa sa se deschida (chiar si cea de la intrare, ca sa nu mai spunem de cea de la baie), cafetiera sa faca cafea, dusul sa functioneze, robotii sa faca curat. O cale usoara sa ramai falit, de altfel 🙂

Intr-o astfel de lume se petrece actiunea (pe care n-o s-o povestesc, fiindca as spune tot), si totul e foarte interesant. Perspectiva se schimba de la o scena la alta, alterneaza scene din viata reala si visele semi-viilor, ca pana la urma sa nu-ti mai dai seama in care lume se desfasoara actiunea, cine e viu, cine e mort si cine e semi-viu, care e realitatea si care e visul. In plus, fenomene ciudate se petrec, timpul regreseaza pana in anii ’20, lifturile moderne se transforma instantaneu in custi invechite, un autoturism LaSalle din 1939 se transforma intr-un Ford’29, monezile isi schimba inscrisurile, si tot asa. Si aici intervine Ubik – spray-ul magic de care spuneam, singura cale de scapare, spray care pulverizat impiedica regresia si te pastreaza in viata (?), dar care pana  si el regreseaza la…balsam pentru ficat si rinichi 😀

Finalul reuseste cumva sa separe realitatile, dar nu merge mai departe. In plus, autorul lasa neterminata ideea enuntata putin cate putin in motto-urile fiecarui capitol, ideea ca va exista un produs care va face orice (un Ubik pentru tot), si va diferi doar modul de prezentare (spray, pulbere, lichid, etc), concentratia si modul de utilizare.

Concluzia: o carte interesanta, complexa, un pic paranoica. Mie mi-a inspirat spaima autorului fata de viitor, un viitor marcat de insecuritate personala – psihica, financiara, de orice fel; apoi groaza lui vis-a-vis de ideea ca realitatea in care traim e falsa, si ca exista alte realitati ascunse, pe care nu le percepem, si groaza fata de o regresie temporala, care duce in ultima instanta la pierderea identitatii de sine, si in fata careia nu poti decat sa fii neputincios. Asadar, merita citita, zic eu 😀

Etichete: ,

Traseul din weekendul trecut: Vulcanii noroiosi – Sarata Monteoru – Manastirea Ciolanu – Tabara de sculptura Magura – Muzeul Chihlimbarului din Colti – Barajul Siriu.

Foarte frumos drumul de la Barajul Siriu la Brasov – Andra, thanks for the tip!

Si cateva poze.

Weekendul asta am fost in parcul natural Rusenski Lom, in Bulgaria, langa Ruse. Auzisem de parc de cand Calin Fusu a anuntat ca face Blogaria acolo si am mai citit la Doru Panaitescu pe blog despre el.

Despre parc puteti citi aici, eu deocamdata n-o sa spun decat ca are vreo 3400 ha, ca e foarte frumos, si ca pe langa frumusetile naturale ale zonei (canion, pesteri, animale, pasari si  insecte) mai sunt de vazut printre altele si cateva manastiri in piatra si o cetate medievala. Deci mai intai poze, si sper sa revin in curand cu un post detaliat despre excursia asta, ca merita.

Warning – cred ca cele mai multe sunt cu libelule.  Cred ca e din cauza ca e prima oara cand vad libelule altfel decat cele rosii si galbene de la noi; cel putin cele albastre m-au fascinat total 🙂

Spre final – panorama facuta sus la Cetatea Cherven.

Week-endul urmator: Transfagarasan. Vreau sa mai vad lacul Balea, imi place la nebunie albastrul intens pe care-l are  cand e cerul senin. Pana la urma am reprogramat Transfagarasan, au fost niste probleme cu cazarea. Am fost la vulcanii noroiosi.

Etichete:

Avertizare: asta o sa fie un post lung, dat fiind ca n-am mai scris pe-aici de 5 zile….which is huuge 🙂 Intre timp am fost la Wet Party, la mare la showul aviatic, am ajuns si pe la ai mei, am cunoscut oameni super cool la #Desenetweetmeet, si am vazut a doua oara Ice Age 3 😀 (care e si mai fain decat prima oara, acum am inteles mai multe jocuri de cuvinte 😉

Si cea mai mare realizare in perioada asta…mi-am facut rezervare pentru Londra, plec in august! A fost un stres enorm partea cu alegerea hotelului, mi s-a parut greu sa gasesc ceva care sa aibe si conditii decente (am trecut peste partea cu camerele fff mici) si dupa care nu vrei sa ramai falit. TripAdvisor a fost de mare ajutor, am ales asta.  Oricum e scump ca naiba, cu banii astia am stat 6 persoane in Barcelona, tot atatea nopti 😀

Dar sa revenim…

1. Wet Party la Club Island in Floreasca – super idee de petrecere la piscina, bataie cu pistoale cu apa si spuma. The more, the merrier. In cazul de fata erau vreo 150 de persoane, corporatisti, dar chiar stiau sa se distreze. Eu am aterizat pe-acolo prin Young Professionals. Ma gandesc cui sa propun tipul asta de petrecere, dar mai intai sa aflu detalii despre organizare.

2. FAI Mamaia-sau showul aviatic-probabil un mare succes overall, total failure pentru mine. Eu am fost doar sambata si pentru mine toata ziua a fost proasta, deci s-ar putea sa nu fiu obiectiva. In plus i-am stricat si ziua lui frate-meu, care voia doar plaja si liniste. Dar ziceti si voi, cum sa iti pastrezi calmul cand ti se intampla urmatoarele:

– pe plaja sunt multi cetateni dintr-o anumita etnie, care se fac ca iti vand scoici si namol si alte minuni, dar care in plus scaneaza ce ai la vedere, doar-doar prind ceva nesupravegheat. In plus, e atat de aglomerat incat vecinii de cearceaf se asaza fara jena la 30 cm de tine, iar micii urlatori de pe plaja fac slalom printre cearceafuri in fuga si te cadorisesc cu ploi de nisip fin, auriu si plin de mucuri de tigari 🙂 Da, stiu, mea culpa, trebuia sa fi dat 50 ron si sa stau pe chaise-longue  😀

– showul e anuntat in partea de nord a statiunii Mamaia, iar cand ti-e lumea mai draga, dupa ce te-ai dat cu lotiune SPF 50 ca deh…e ora 11, ai setat aparatul foto pe soare intens, ti-ai pus palariuta ca sa vezi totusi ceva prin vizorul aparatului, si ai luat pozitie fix pe plaja hotelului Vega….vezi un avion venind…si facand cateva acrobatii in aer…si speri sa se apropie…dar nu, ramane la stadiul de furnica pe cer, fiindca toate acrobatiile se petrec in celalalt capat al statiunii! Vai, dar cum de nu m-am gandit? Fraierii sa se duca unde anuntam noi, iar la punctul de vizibilitate maxima sa fie doar gura-casca!

– dupa o ora de alergat furnici pe cer – in timpul asta aparatul meu mai pierdea si focusul, astfel ca inregistra doar…nori, pleci sa mananci ceva bun..si stii ca La Scoica din Navodari e mancare excelenta, ca doar ai fost anul trecut…well, no, nu gandesti bine! Mancarea e proasta, serviciile jos de tot (primesti un suc dupa 20 min, ciorba dupa 40 si tot asa, renunti la desert fiindca totusi ai venit pentru avioane la mare, damn it!). Si nici macar nu e cine stie ce aglomeratie. Probabil ca cei mai destepti ca noi s-au prins si au mers in alta parte. Anyway, pacat de locatie.

– dupa ce-ai pierdut 2 ore la masa pe o ciorba si-o saramura de crap care n-avea legatura cu felul de mancare mentionat, fugi repede cu masina inapoi sa vezi partea a doua a show-ului….doar ca loc de parcare…nexam! Dar avem vointa, cautam 40 minute, degeaba  – toate parcarile cu plata sau fara plata sunt full.

– deci plini de nervi, ce poti sa faci altceva decat sa-ti bagi picioarele si sa renunti la show, care oricum nu mai dura decat 20 min, si sa o stergi spre o zona unde macar ai loc sa respiri, mai la sud.

– a, iar seara la intoarcere prinzi o ploaie de jungla amazoniana – afara pitch black, fulgere si tunete pe tot cerul. Noroc ca pe A2 iti mai clatesti ochii cu cate o aparitie placuta gen Infinity G37 – care, surpriza, era testat de norocosul Adrian Mihaltianu de la Drive-test – cu ochii pe indicatorul de combustibil, dupa cum zice chiar el. Later edit-au pus pe site si rezultatul drive-test-ului – pentru amatorii de masini  🙂

A, si nu s-a terminat ziua…se termina glorios cand ajungi acasa, descarci pozele si filmele si vezi ce-a iesit… Va invit sa urmariti..purici si sunet de valuri, ca mai am de invatat pana sa editez un film cu alt fundal sonor :))

Dar deh…noi sa fim sanatosi, mai urmeaza showuri aviatice; chiar zilele astea am tot vazut avioane si elicoptere pe cer, pe 3 dintre ele chiar le-am vazut ocolind cu gratie cladirea Tower Center din Piata Victoriei; mi-ar fi placut sa fiu la unul din etaje sa vad cum trece un avion militar pe la geam. Poate se organizeaza ceva de Ziua Aviatiei 🙂

Va mai zic doar de Desenetweetmeet si gata! A fost supeeer! Felicitari Adei si Catalinei, sunt foarte tari! Am cunoscut foarte multa lume, dar nu vreau sa omit pe nimeni, asa ca n-o sa fac o lista. Ne-am uitat la Voltron si Sandy Bell. Eu din Voltron nu-mi aduceam aminte mare lucru, doar ca ma enerva ca 20 min din desen era poveste cu intrigi, si doar 5 minute la final se forma Voltron si se batea un pic. Si dupa aia se termina 🙂 As fi vrut sa se bata mai mult :))  Dar Captain Planet era mai cool din punctul asta de vedere. Si apropos, nici Captain Power nu era rau (i-am furat replica Geei) 🙂 Sandy Bell in schimb mi-a placut, stiam si versurile cantecului, pe dinafara. De-aia m-am apucat eu de invatat franceza la 12 ani, sa inteleg ce spun aia in Sandy Bell. Si engleza la fel, sa inteleg versurile lui Vanilla Ice. Lame, nu? 🙂

A, si inca ceva legat de desene. Fetele au ganduri mari, dar din cauza problemelor de copyright nu pot proiecta filmele in locuri publice. Asa ca le-am propus sa cautam o camera intr-o casa mare sau vila, care sa nu fie loc public, si unde sa incapa 40-50 persoane. Daca are cineva vreo idee sau vreo casa mostenire si il lasa inima s-o puna la dispozitie din cand in cand pentru 2-3 ore, please help them. Multumesc! 🙂

In ultima vreme mi se intampla tot mai des sa simt ca weekendul trece pe fast-forward. Acum e vineri ora 18 si imediat dupa e luni dimineata 😦 Not fair!

Asa si cu weekendul care tocmai a trecut. Vineri seara am fost cu Geea la Noaptea institutelor culturale: am inceput cu Institutul francez unde se vindeau bunatati French style, am continuat cu British Council – doar ca era prea devreme pentru Fun Science, asa ca am pornit spre Institutul Ceh cu cate o inghetata in mana (cadou pentru copii cuminti de la British Council 🙂 cu gandul la degustarea de ciocolata belgiana si la proiectiile de filme. Mi-a placut foarte mult la Institutul Ceh ‘Expozitia de marionete si instalatie’ – foarte reusite si amuzante exponatele 🙂 Filmul ‘Blanche neige..la suite’ n-am mai apucat sa-l vedem, si nici restul de Institute, fiindca a inceput ploaia. Ploaie sanatoasa, ca de jungla amazoniana, care a durat vreo jumatate de ora si dupa care nu mai aveam niciun chef de umblat, fiindca erau balti peste tot 🙂

Institutul Ceh

Miniaturi

Miniaturi la Institutul Ceh

Miniaturi_last

Sambata am fost la Hangover-Marea Mahmureala – un film tocmai bun de weekend; cam tampitel dar foarte amuzant, doar sa nu-l iei in serios. Mi-a placut, desi nu faceam parte din target; populatia masculina o sa se bucure mai mult de el 🙂

Dupa un party foarte misto la iarba verde  sambata noapte am plecat la mare. Da, mai fac si chestii spontane, nu sunt ‘programata’ 100% 😛 Noroc cu frate-meu care mi-a propus sa vad si sa fotografiez rasaritul de soare la mare. Of course ca n-am rezistat tentatiei, astfel ca la 4.00 am eram pe drum. Ce nu stiam noi era ca soarele rasare la 5.27, si nu la 7:30 cum credeam 😀 (eram pe la Cernavoda atunci) dar oricum n-am ratat nimic, a fost innorat.

Am prins o super ceata pe A2 si am ajuns pe faleza in Constanta cand soarele era deja sus, fiindca ne-am ratacit in Constanta, cu tot cu GPS :)) Aproape de fiecare data m-am ratacit in orasul ala, indiferent cu cine am mers cu masina :)) Indicatoarele sunt absolut inutile dupa parerea mea acolo – imi arata directii catre 10 manastiri si cetati dar nu-mi arata cum ajung la Gara sau la Acvariu.

Cam deprimant peisajul la Cazinou, iar trecand pe langa Acvariu am descoperit cu tristete ca nu mai era locul fascinant din copilarie, ci doar un fel de buncar scorojit si uitat de timp. Marketing zero, poti foarte bine sa treci pe langa si sa-l ratezi. De ce nu incearca sa vanda experiente, ca acvariile de afara? Sa poti atinge pisicile de mare, sau sa poti asista la hranirea pestilor, sau ceva pe langa, orice. Pacat.

Sun

Cazinou

Cazinou

Iar pe plaja (am fost la Olimp)…ce sa zic, plin de copii prost crescuti care urlau cat ii tineau plamanii,  parinti care se distrau privind din apa odraslele crizate, oameni care isi spalau cainii in apa marii, altii care se plimbau cu scuterele la 5 m de mal, ca deh..asa e cool, sa lasi dare de combustibil ars si parfum deluxe pentru fraierii care se gasesc fix atunci sa faca baie in apa marii, si tot asa 🙂 Ce mai, de vis! :))

Norocul meu ca la intoarcere pe A2 am bagat si eu de seama ca a inflorit floarea soarelui si mi-a mai trecut supararea 🙂 Imi plac la nebunie lanurile portocalii, le gasesc foarte…optimiste :)) Voi nu? 🙂

Stiu ca poza e groaznica, miscata, facuta din masina, dar mie tot imi place 😛

Floarea soarelui

Overall e foarte misto un sfarsit de saptamana asa full si pe drumuri, n-am ce zice; dar inconvenientul e ca nu mai apuci sa faci nimic altceva, si tot ce-ti mai planificasei se reporteaza pe saptamana care urmeaza. Tot un fel de procrastinare :))

La voi cum a fost weekendul? Tot pe fast-forward? Spontan sau programat? 😛