Blogul lui Gabitz

Archive for the ‘carti’ Category

Week-end-ul asta am fost la mare, probabil ultima oara anul asta. Bine, sper sa ajung saptamana viitoare in Delta, o sa vad marea, dar…altfel.

ValuriValuriValuri

Pe langa plaja, soare si balaceala, am fost si-n parcul de distractii din Neptun, unde m-am simtit ca un kid prostindu-ma in masinute electrice si barcute pe apa, am tras si la tir (si am si nimerit 🙂 si…am citit 😀 Ramasesem cu lectura SF-urilor de la Bookfest la Lordul luminii, dar prima incercare de a o citi a esuat, cartea e prea greoaie pentru mine, religia indiana si multitudinea de zeitati din panoplie nu ma pasioneaza, o las pentru cand o sa fiu intr-o dispozitie cu multa rabdare, sa inteleg ce e cu cele cateva zeci de personaje care se succed in primele pagini ale romanului.

Asa ca am ales ceva mai light pentru citit pe plaja (am zis eu)…si anume Ubik de Philip K.Dick. Mi-a placut cartea, e antrenanta, si te provoaca sa gandesti, sa privesti din mai multe perspective, si te obliga sa incerci sa identifici realitatea, intr-o lume confuza si intoarsa pe dos. Ca sa va faceti o idee, asta e prezentarea de pe site-ul Nemira:

O poveste fascinanta, in care timpul regreseaza, mortii viseaza viii, iar un neutralizator de telepati se imbarca intr-o misiune… la capatul realitatii, al vietii si al mortii.
Criogenie, deriva temporala… dificultatea lecturii poate fi depasita pentru a plonja in meandrele unei fantezii cat se poate de logice.

Philip K. Dick - UbikAtentie, urmeaza spoilere!

Philip K.Dick e foarte convingator in romanul sau, dar acum va dati seama ca nu pot sa te impresioneze notiuni ca semi-viata, regresie temporala sau criogenie cand esti pe plaja si cand in jurul tau totul freamata de viata si e atat de animat. Astfel ca spray-ul datator de viata Ubik mi s-a parut chiar utopic si m-a facut sa zambesc, fiindca il asociam cu un fel de Glade micro-spray – cu un puf indepartezi mirosurile neplacute (in cazul lui Ubik indeparta efectele regresiei temporale si energiza semi-viii). Oricum, acum ca am citit deja 2 carti de Philip K.Dick (prima a fost Timpul dezarticulat), observ ca e cumva obsedat de alte realitati, ca si cand cea in care traim nu e adevarata. Pe coperta cartii am gasit o declaratie de-a sa in sensul asta:

O multime de oameni afirma ca au amintiri din vietile lor anterioare. Eu spun ca imi aduc aminte de o alta viata prezenta.

Dar sa sumarizez ce am inteles eu din carte: intr-un viitor (anul 1992 in carte :D) unele capacitati paranormale ale oamenilor (telepatie, precognitie, etc) sunt foarte cautate si folosite pe scara larga pentru protectie la intruziunea in viata privata.  Astfel, exista societati care vand serviciile precog-ilor si ale telep-ilor celor care-si permit sa se protejeze de atacuri. [Ca o paranteza, foarte fain descrise aceste ‘talente’, mi-a placut in mod special explicatia precog-ului si cum alege el viitorul cel mai probabil dintr-o alveola de viitoruri posibile]. In acelasi timp, oamenii au gasit o formula prin care pot prelungi vietile celor dragi dupa moarte – acestia plutesc in sicrie criogenice intr-o stare de semi-viata si pot fi reactivati pentru perioade scurte de timp, in care sunt coerenti si pot discuta cu rudele in viata. In lumea lor, ei se pot influenta reciproc, in functie de activitatea cerebrala a fiecaruia, astfel ca poate avea loc o osmoza, „un amestec al personalitatilor celor aflati in semi-viata”. Philip K.Dick ironizeaza sistemul american obsedat de reclame sau de protectia personala prin sloganuri gen: „O zi a reinvierii fericita”, si prin inventarea unor „organizatii de avertizare”:

Aparati-va intimitatea! Va intercepteaza oare, vreun strain? Sunteti, intr-adevar, singur? […] Sunt actiunile dumneavoastra prevazute de cineva pe care nu l-ati intalnit niciodata? De cineva cu care n-ati vrea sa faceti cunostinta si pe care nu l-ati invita in casa? Lasati deoparte nelinistea; luand legatura cu cea mai apropiata organizatie de avertizare […] vor fi facute imposibile toate aceste intruziuni – la un pret modic.

Tot in aceasta lume, descoperim ca oamenii au devenit sclavi ai sistemelor in care traiesc, chiar si ale propriilor case, pe modelul „totul se plateste”: platesti usa sa se deschida (chiar si cea de la intrare, ca sa nu mai spunem de cea de la baie), cafetiera sa faca cafea, dusul sa functioneze, robotii sa faca curat. O cale usoara sa ramai falit, de altfel 🙂

Intr-o astfel de lume se petrece actiunea (pe care n-o s-o povestesc, fiindca as spune tot), si totul e foarte interesant. Perspectiva se schimba de la o scena la alta, alterneaza scene din viata reala si visele semi-viilor, ca pana la urma sa nu-ti mai dai seama in care lume se desfasoara actiunea, cine e viu, cine e mort si cine e semi-viu, care e realitatea si care e visul. In plus, fenomene ciudate se petrec, timpul regreseaza pana in anii ’20, lifturile moderne se transforma instantaneu in custi invechite, un autoturism LaSalle din 1939 se transforma intr-un Ford’29, monezile isi schimba inscrisurile, si tot asa. Si aici intervine Ubik – spray-ul magic de care spuneam, singura cale de scapare, spray care pulverizat impiedica regresia si te pastreaza in viata (?), dar care pana  si el regreseaza la…balsam pentru ficat si rinichi 😀

Finalul reuseste cumva sa separe realitatile, dar nu merge mai departe. In plus, autorul lasa neterminata ideea enuntata putin cate putin in motto-urile fiecarui capitol, ideea ca va exista un produs care va face orice (un Ubik pentru tot), si va diferi doar modul de prezentare (spray, pulbere, lichid, etc), concentratia si modul de utilizare.

Concluzia: o carte interesanta, complexa, un pic paranoica. Mie mi-a inspirat spaima autorului fata de viitor, un viitor marcat de insecuritate personala – psihica, financiara, de orice fel; apoi groaza lui vis-a-vis de ideea ca realitatea in care traim e falsa, si ca exista alte realitati ascunse, pe care nu le percepem, si groaza fata de o regresie temporala, care duce in ultima instanta la pierderea identitatii de sine, si in fata careia nu poti decat sa fii neputincios. Asadar, merita citita, zic eu 😀

Anunțuri
Etichete: ,

Am citit prima carte din cele 6 cumparate la Bookfest – Exploratorul de Jack Mc Devitt, in original Seeker.

Later edit – am pus si foto coperta, de aici

20080821110531exploratorul

Exploratorul

Verdict: Mi-a placut, n-am mai putut lasa cartea din mana odata inceputa 🙂

Avertizare: are in jur de 500 pagini.

Later edit: mi s-a recomandat sa va avertizez ca urmeaza spoilere, deci ma conformez 🙂

Pe scurt, este un roman scris in stil detectivist despre descoperirea unei lumi uitate, create de cativa pamanteni idealisti, care, satui de felul in care ajunsese Pamantul la un moment dat- o societate controlata, lipsita de libertate, au plecat sa gaseasca a brave new world doar pentru ei, o lume atat de departe incat, dupa cum spune conducatorul lor, Harry Williams, sa „nu-i gaseasca nici Dumnezeu”.

Subiectul imi era cunoscut, dar intr-o alta forma – povestea civilizatiei noastre ca urmasa a unei inalte civilizatii galactice rebele si izgonite din sistemul lor galactic – “Codul lui Zamolxe” de Pavel Corut, din seria Origini, astfel ca nu m-a surprins prea tare tema cartii.

Plot cu detalii: Doi vanatori de artefacte din viitorul indepartat – Chase Kolpath si Alex Benedict – pornesc intr-o cautare a Margoliei, lumea pierduta, invaluita intr-o aura de legenda, pornind de la un singur indiciu – o ceasca presupusa a avea de-a face cu planeta Pamant in urma cu 9000 ani. Avem parte de calatorii interstelare, atentate, crime, intalniri cu avataruri inteligente si civilizatii diferite de ale noastre – o rasa numita Ashiyyurieni, formata din indivizi telepati. A, iar Exploratorul nu este un personaj, dupa cum ma asteptam, ci una din navele cu care pamantenii au plecat in Univers in cautarea noii lor case.

Mi-au placut in carte citatele de la inceputul fiecarui capitol, care iti dau un insight asupra modului de gandire sau perceptie a vremurilor in care se desfasoara actiunea. Te fac chiar sa crezi ca citatele sunt parte din carti reale, si dau substanta cadrului in care are loc actiunea. Tin minte ca primul SF citit in genul asta, cu quotes la inceput de capitol a fost Agentul haosului de Norman Spinrad – si pe atunci chiar eram convinsa ca Teoria entropiei sociale a lui Markowitz e o carte reala, stiu ca am si cautat-o 😀 Fraza care imi placea cel mai mult era “Ordinea este inamicul Haosului. Dar inamicul Ordinii este totodata si inamicul Haosului.”

Revenind la Explorator, imi plac ideile mai mult sau mai putin filosofice strecurate pe parcursul cartii si dezbatute de eroii, cum ar fi:

–         ideea ca nimeni nu traieste intr-o societate libera:

Credem cu totii ce credeau si parintii nostri. Esti indoctrinat in primii ani de viata, cand mintea ti-e deschisa si presupui ca adultii stiu ce se intampla. Deci esti vulnerabil. Si daca mai tarziu nu mai vrei sa accepti mitologia locala, care-o fi ea, trebuie sa platesti. Parintii se incrunta, prietenii vechi sunt socati, esti ostracizat. Nu exista o societate libera.

–         ideea ca o societate care o ia de la zero in alt mediu ar trebui sa faca totul perfect, fiindca ar sti ce nu trebuie sa faca, ceea ce in practica e de fapt o utopie

M-am gandit la cate ar putea realiza o societate cu adevarat libera in noua mii de ani. Refugiatii lui Harry Williams au pornit de la intentia de a evita greselile trecute si de a aplica lectiile istoriei. Societatea lor va renunta la toate restrictiile, cu exceptia celor impuse de compasiune si bunul-simt. Educatia va pune accent pe stiinte si filosofie si va sublinia valoarea gandirii independente. Totul se va pune sub semnul indoielii. Nu vor exista politicieni de profesie.

Suna bine. Dar noi cu totii suntem conditionati sa presupunem ca notiunile utopice sunt, ei bine, utopice. Nu practice. Utopiile s-au prabusit intotdeauna.

–         ideea ca oamenii in sinea lor sunt idealisti, tanjesc dupa o lume perfecta

–         ideea de a sti exact cine esti ca om si cum ar trebui sa-ti traiesti viata

Sa nu va pierdeti nici o clipa simtul realitatii. In comparatie cu universul, viata omului e scurta si fara prea multa insemnatate. Intr-o zi suntem copii, in urmatoarea ne ducem. Asadar, in scurtele momente ce ni s-au dat, traiti decent, dovediti compasiune si, cand vine clipa, acceptati-o fara ipocrizie. Nu uitati ca putinele momente de viata sunt un dar suprem. Traiti-le cu intelepciune, nu le irositi si nu uitati ca viata nu este un drept.

Inainte de toate, traiti liberi. Liberi de constrangerile sociale si politice. Daca exista suflet, atunci fiti convinsi ca din astfel de lucruri este alcatuit.

Mi-a placut si ca autorul a fost un pic romantic, in sensul ca a imaginat o lume a viitorului in care Pamantul ramane totusi prima casa, un fel de lume veche pentru colonistii americani. Vizita pe Pamant, dupa multe alte calatorii, este cea care furnizeaza eroinei indiciul de care avea nevoie pentru a dezlega enigma  🙂

Cat despre Margolia…ea ramane lumea idealista, dar ascunsa, un experiment planetar. Cu ce sanse de succes? Nu va mai spun mai multe, va las pe voi sa descoperiti secretele Margoliei. Cine vrea sa-i imprumut cartea, rog sa lase request in comments. Vlad, stiu ca tu vrei Ubik, nu te-am uitat 🙂

Recenzii coerente – nu ca a mea 🙂 – ale Exploratorului puteti gasi aici in romana si aici in engleza.

A, si inca ceva: am descoperit ca  McDevitt a mai scris inca doua carti care au ca personaje principale pe cei doi cautatori din Seeker – am de gand sa le caut si pe-astea:  Polaris si A Talent for War.

Urmeaza sa citesc Lordul Luminii de Roger Zelazny, la recomandarea lui @gxg.

Mai nou incerc sa am la fel de mult timp liber in timpul saptamanii pe cat e alocat job-ului. Adica 8 ore de timp liber dupa program. Pare cam imposibil, dar cu un pic de efort si cu cateva ore de somn in minus, se poate 🙂 Si cand te gandesti la atata timp liber, iti si faci planuri pe masura.

La mine asta se traduce prin mai mult timp outdoor – fotografiat, mers la intalniri, cunoscut oameni noi, dar si citit mai mult.

Deci, cu ce-mi mai umplu timpul recently:

Evenimente – Daca tot am intrat si eu in online de curand, m-am gandit ca ar fi bine sa merg la evenimente de online, sa cunosc oameni si sa vad ce se discuta.

– Am fost la DigiCafe astazi; nu am poze, nu am avut inspiratia sa-mi iau aparatul foto. Mi-a placut discutia despre Advertising 2.0 – nu am inteles chiar tot, dar am timp sa ma prind cu ce se mananca toti termenii si toate prescurtarile 🙂 O sa mai merg – intalnirile sunt joia de la 18.30.

– M-am mai inscris la urmatoarele: RoTweetMeet a doua editie, in 30 iunie de la 18.30 – approval pending, Re: Seminar – unde se discuta despre „ProBlogging – branding si pozitionare”, pe 1 iulie  tot de la 18.30 ( ce ma bucur ca nu au loc de la 9 dimineata, ca OpenCoffee, desi sper sa ajung si acolo pe 8 iulie), si Optimism2009 – un eveniment optimist, fix ce-mi place, pe 8 iulie de la ora 13 🙂

Fotografie

– Cum scriam aici, am fost la pozat cu Orasul.ro pe Lacul Vacaresti, weekendul trecut; mi-a placut atat de mult incat mai merg si sambata asta – voi face un efort sa ma trezesc la 6 😀 dat fiind ca ne plimbam cu trenul prin…Bucuresti – later edit-am ratat iesirea asta 😀

– Inainte de plimbarea cu trenul de sambata sper sa ajung la Noaptea Institutelor Culturale, vineri seara.

Carti

– In afara de cele 6 achizitii proaspete, ma mai asteapta doua carti de Donald Trump si o carte de Feng Shui 🙂

Ok, cred ca e suficient pentru urmatoarele cateva saptamani :))

A, legat de programul asta plin, pot sa zic ca ma ajuta foarte tare calendarul de la Google, l-am descoperit recent si chiar sunt incantata. Nu stiu ce alte tool-uri mai exista pe piata, dar asta e fix ce-mi trebuie: e usor de utilizat, poate fi shared, permite adaugarea de task-uri, si iti trimite remindere. Recomand 🙂

Voi cu ce va mai umpleti timpul? 🙂

Am reusit sa ajung in weekend la Bookfest. Mi-a placut ce am vazut, cred ca e mai buna ideea targului de carte in Pavilioanele 13-17 decat in Pavilionul central; cartile parca aveau loc sa respire, si titlurile erau mai accesibile la rasfoit, fiind dispuse pe mai multe randuri. Nu stiu care e parerea generala, dar mie mi s-a parut mult mai bine, pana acum ma invarteam in cerc aiurea in Pavilionul Central, hartile nu reuseam sa le deslusesc, alergam sa gasesc cate o editura ascunsa sub o scara, si tot asa.

Sunt foarte fericita, mi-am luat vreo 6 carti de la Nemira, SF-uri. Acum vreo zece ani sau mai mult eram fan Norman Spinrad – ‘Agentul haosului’ si ‘Jocul mintii’ sunt preferatele mele, dar pana anul asta nu m-a pasionat cu adevarat lectura altor SF-uri. Nu sunt un cunoscator al genului si nici consumator dedicat 🙂 Am mai citit de-a lungul anilor seria Dune, carti de Ray Bradbury sau Isaac Asimov, dar nu la modul serios. De curand am citit Philip K. Dick – Timpul dezarticulat si mi-am adus aminte ca imi place genul, si ca dupa cartile politiste al Rodicai Ojog-Brasoveanu, SF-urile imi sunt cele mai apropiate, fiindca ma fac sa imi dau seama cat de departe poate creierul nostru sa mearga pe calea imaginatiei, si sa inventeze de la limbaje si obiecte la sisteme, civilizatii intregi, arhetipuri, dimensiuni. Mie asta mi se pare de-a dreptul fascinant.

Deci, ce mi-am luat:

– Philip K. Dick  – Furnica electrica, Ubik

– Roger Zelazny – Lordul Luminii

– Jack McDevitt – Exploratorul

– John Brunner – Zanzibar

– Gregory Benford – Timperfect

O sa incep lectura cu ‘Exploratorul’, pentru ca e o combinatie „…intre elementele specifice SF-ului, thriller-ului politist, romanului de aventuri” si pentru ca daca s-ar cere voluntari pentru o expeditie de explorare a altor planete, m-as duce cu ochii inchisi 🙂

Daca va tenteaza vreuna din celelalte carti, dati-mi de stire si v-o imprumut 🙂