Blogul lui Gabitz

La caluti

Posted on: Iulie 1, 2009

Saptamana trecuta am mers cu Oana la lectia ei de echitatie. Din februarie imi tot povestea ea cat de incantata e de echitatie si cat de greu e sa calaresti si sa strunesti un cal; Nu sunt fan cai, mi-au placut doar cei din romanele lui Karl May, caii super inteligenti si aproape umani care te inteleg, cu care vorbesti si cu care poti sa empatizezi. In gandul meu imi ziceam: yeah, right, ce poate fi asa de greu, te urci in sa si te tii, calul te duce oricum peste tot. Iar Oana nu si nu, sa vezi ce greu e, dupa o ora de-asta esti epuizat complet.

Asa ca m-a convins. Sa merg si sa vad despre ce e vorba, ca pana la a ma urca eu efectiv pe un cal mai e drum lung, abia sunt in stare sa-l mangai pe cap 🙂 Clubul e pe undeva pe Sos. de Centura a Bucurestiului si are o denumire cel putin ciudata pentru un club de echitatie – Agro International.

Am fost acolo intr-o seara, asa ca lumina n-a fost prea buna, iar aparatelul meu foto a incercat el cu IS, fara IS, dar in miscare n-au iesit poze prea grozave. Asa ca daca vreti sa vedeti ce si cum cu clubul, va recomand sa vizitati direct pagina lor de internet .

Prima etapa – sa vedem calutii. Care erau cuminti, foarte bine ingrijiti, si foarte deschisi. Am mai vazut caluti de-aproape la Albena, dar erau cam timorati si speriati. Cei de la Agro mi-au placut, mai ales cei albi. Am invatat de la Oana ca cei mari sunt buni pentru incepatori, fiindca sunt mai lenti, iar cei mai mici – pur-sange arab – sunt mai nervosi si deci mai greu de controlat, prin urmare iti trebuie ceva ore de curs la activ ca sa te pui cu ei. Calutii de la club au proprietari in mare parte – nu stiu exact regimul lor la club, dar am aflat ca se pot inchiria, pentru ca e mai bine sa calaresti acelasi cal pe perioada cursurilor, se creeaza o legatura intre cal si calaret.

Cum Oana e deja la nivelul 2, exerseaza cu un calut frumos alb inchiriat, Beauty. E o ea, si vad ca e cam timorata de faptul ca mai sunt si eu in peisaj si ma agit cu aparatul in mana de pe margine, desi nu folosesc blitz.

Dar sa va zic de curs. Fratilor, deci e jale! Partea cea mai nasoala pe care o vad eu e ca exersezi in manej, adica undeva indoor, unde nu cred ca are nimeni chef, om sau animal, sa fie alergat de careva cu o cravasa in mana, si sa primeasca recompensa doar niste cubulete de zahar. Mai intai calutul e plimbat la pas, sa se ‘incalzeasca’ – vreo 10 minute. Apoi in functie de nivelul la care esti, treci la trap si galop. Exista un instructor, desigur, nu va imaginati ca toate astea se fac fara control. Instructorul iti organizeaza lectia, iti indica ce sa faci, pas cu pas, iti da sfaturi, si – asta mi-a placut cel mai mult – iti si explica si DE CE sa faci toate chestiile pe care ti le spune el. Eu cel putin urasc sa execut chestii fara sa inteleg scopul sau macar ideea, deci aici am apreciat din plin ca instructorul chiar se pricepe si chiar se vede ca e pasionat de ceea ce face.

Manej

BeautyClub echitatie

Dar sa revin la lectie – se pare ca ideea de baza e ca tu controlezi calul, deci tu ii spui ce sa faca. La inceput mi s-a parut absurd, practic tu esti ca un papusar care trage de sfori – in cazul de fata – darlogi/zabala – stanga, dreapta, sus, jos, si calul executa. Nu stiu voua, dar mie asta mi se pare NO FUN! Si in plus acum am vazut si eu, chiar e al naibii de greu. Ganditi-va ca trebuie sa faceti toate astea in acelasi timp, ca si calaret: “Umerii inapoi! Tine bine darlogii! Picioarele apropiate! Genunchii lipiti! Nu te ridica prea mult! Spatele drept! Da drumul la zabala! Vezi ca nu te asculta, controleaza-l! Trap saltat! Acum trap normal! Mai mare trapul! Acum galop! Tine-l asa! Acum pe partea dreapta – acum du-l si pe stanga! Ai schimbat mana? Nu lasa zabaluta!” Geeeez….e prea mult! Eu dupa 5 minute va spun sincer ca m-as fi dat jos de pe cal si dusa as fi fost :))

Trebuie sa ai ceva rezistenta psihica sa strunesti calul astfel incat sa faca ce vrei tu; in plus ai nevoie de doza dubla de concentrare – una pentru reactiile tale si alta pentru reactiile calului, dar mai presus de toate trebuie sa fii lesinat dupa cai 😀 Cel putin asta e concluzia la care am ajuns eu.

A, si cica exista si parte fun! Am lasat-o pentru sfarsit 😀 Asta dupa ce ajungi la un nivel la care poti sa calaresti outdoor, in semi-libertate, sau chiar in deplina libertate prin paduri sau pe plaja. Acolo am inteles ca e mai usor, fiindca si calul se simte ok, nu mai e stresat si conditionat de un tarc de lemn.

Deci daca sunteti pasionati, go for it, probabil ca merita. Oana zice ca da si o cred, dupa fiecare curs e in al noualea cer, si-a ajuns sa se duca de trei ori pe saptamana. Si cica ce inveti acolo te ajuta si in viata de zi cu zi, si ca sa nu spun vreo aberatie, am rugat-o pe Oana sa scrie ea cum e cu concentrarea si beneficiile, citez “mai mult control in viata de zi cu zi, sentimentul ca poti obtine orice cu putin mai multa concentrare, ca iti poti depasi toate limitele, libertate (desi practici in spatiu inchis, te simti foarte liber); creste enorm puterea de concentrare, precum si intuitia, pentru ca trebuie sa intuiesti pe unde  merg ceilalti cai in manej, sa ii simti, fara sa ii vezi efectiv (asa am ajuns sa simt masinile in trafic, in ultima vreme, fara a mai trebui sa ma uit in oglinzile retrovizoare-dar: nu va bazati doar pe intuitie in trafic, va rog!). Ar fi interesant ca si caii sa aiba sistem de semnalizare, ca masinile.. daca e sa comparam cu traficul, e mai simplu sa inveti sa conduci masina, decat sa conduci un cal; cel mai mare avantaj este ca faci miscare, iti pui toti muschii in actiune, te relaxezi psihic si ai alt tonus dupa ce termini cele 45 minute de calarie. Recomand celor pasionati de cai (nu celor care vin doar de fitze), celor carora le place un dram de adrenalina si nu le este frica sa se urce in sa imediat dupa ce calutul s-a suparat pe ei (sau pe altceva-furtuna de afara) si a decis ca e cazul sa ii tranteasca. E o diferenta intre a calari amator, in camp deschis,  cu ghidul care controleaza toti caii din grup, si a fi tu stapan pe calul pe care  esti calare, si a-l face sa-ti  asculte comenzile”.

Despre club…adresa e pe site-ul lor, e nevoie de masina sa ajungi acolo. Si inca ceva, daca vreti sa va apucati de asta trebuie sa stati foarte bine la capitolul financiar. FOARTE BINE. Pentru ca o lectie de o jumatate de ora de ex. costa 100 RON. Sau alternativ se pot inchiria caluti – 100-200 eur 10 sedinte. De alte cluburi nu stiu, dar banuiesc ca preturile sunt comparabile.

Daca va intereseaza alte detalii, let me know in comments. Si daca stau sa ma gandesc, legat de echitatie ar trebui si Ciprian sa aibe ceva de zis 🙂 Sa vedem daca ne onoreaza cu un comentariu 🙂

Anunțuri

7 răspunsuri to "La caluti"

de cand am aflat cum Superman (actoru, se intelege) si-a rupt coloana la echitatie, m-am lecuit de orice dorinta… stiu ca e un sport nobil, da cred ca in alta viata

Eu ador caii si ma voi duce cu siguranta, am mai calarit si am aflat pe pielea mea ca „it’s all about control”, spun asta pentru ca la un moment dat, nu stiu exact ce am facut eu (am pierdut controlul, probabil), dar calul a crezut ca poate face ce vrea si ma ducea unde vroia el, asa ca am inceput sa tip din toti rarunchii sa ma ajute cei de pe margine ca nu-l mai puteam controla, in secunda in care m-am calmat (m-a lovit inspiratia si am incetat sa tip) s-a calmat si calul, devenind foarte docil si relaxat si am preluat controlul din nou. So, you really have to bond with the horse. Thanks for the tip!
Despre blog, am citit cu mare interes absolut tot ce ai scris si mi-a placut tare mult.

Scurt si la obiect:

1. in poze arata bine clubul, dar costul .. pare de vreo 4 ori mai scump decat la Corbeanca

2. primele antrenamanete … nu are sens ca se face inauntru; nu are nici o legatura cu ecperienta, ci cu spatiile pe care le are clubul, cred. la fel de bine se poate face afara in tarcurile speciale de antrenament

3. marea greseala a acestor cluburi e ca nu fac evaluarea candidatilor intai; nu poti sa pui pe cal un omulet care se teme de cal sau care nu stie ce e aia adrenalina si mai ales care nu stie sa „comunice/simta” animalele; practic cel mai important lucru e sa inveti sa „citesti” animalulul; eu personal am constatat ca atat timp cat ma gandeam numai la partea tehnica a lucrurilor (regulile de baza) … nu am inteles niciodata trap-ul. Cand am renuntat la partea asta mai rationala si am inceput sa ma sincronizez cu calulul, sa il simt cum se misca si eu sa ma misc in sincron cu el … abia atunci mi-a iesit totul perfect. Si de fapt abia atunci simti intradevar ca calaresti.

Da’ Gabi .. tu nu ar trebui sa fii lasata nici macar in apropierea calului .. e nevoie de mult mai mult sange in .. vena .. ca sa poti calari si sa nu te arunce calul cand simte cu cine are de-a face 🙂

Multumesc pentru comentariu 🙂
Da, asta era si intentia mea, nu am de gand sa ma apropii de cai decat ca sa le fac poze :)))

Si eu fac lectii de calarie tot la Agro, dar nu mi se para foarte greu. O calaresc pe Fatima. Acum exersez galopul.

Mie mi se pare foarte greu fiindca nici nu-mi place 🙂

[…] pentru cai nu m-a parasit niciodata, din pacate, datorita lipsei de timp, a trebuit sa raresc antrenamentul pe care il faceam prin 2009, cate 2-3 sedinte a cate 45 minute, pe saptamana si sa ma sui ocazional […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: